Cocktail de cuvinte

Oare de ce nu îmi pot găsi cuvintele?S-au ascuns atât de adânc încât au devenit grele și acum atârnă de sufletul meu precum greutățile de picioarele ocnașului.Aleg să nu spun nimic.Sau să spun atât de multe încât nimeni nu înțelege nimic.Privesc înapoi în timp și înțeleg că puteam de multe ori să îndrept lucrurile.Dar eu ce am făcut?
  Am ținut cuvintele ascunse,m-am apărat cu tăcerea și am așteptat să treacă.A trecut,ce-i drept.Dar a trecut de tot.Așa am devenit imună la orice durere.Ar trebui să mă bucur?Sau poate că ar trebui să-mi plâng de milă dar  mila nu e un sentiment.Eu sunt aici dar toate senzațiile,sentimentele s-au amestecat cu toate cuvintele nespuse și zac în spuza nestinsă,undeva într-un ungher al ființei mele.
  Ar trebui să scormonesc cenușa și să stârnesc scânteia care încă mai mocnește,să reaprind flacăra și odată cu ea toate trăirile,cuvintele nespuse,bătaia mea de suflet care cred că a rămas aceeiași.